BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL MIHAIL – CLUJ-NAPOCA

DESCRIERE:

Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail (în maghiară: Kolozsvári Szent Mihály-templom, în germană: Klausenburger Michaelskirche) este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania. Clădirea a fost ridicată în Piața Centrală din Cluj și este unul dintre monumentele emblematice ale orașului. Este înregistrată pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată în anul 2010 de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România.

ISTORIC

Printr-un act emis la 19 august 1316, Carol Robert de Anjou a acordat o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului la libera alegere a preotului și parohului. Această libertate a trebuit să se materializeze prin ridicarea unei biserici parohiale.

Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă închinată Sfântului Iacob. Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea clădirii. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, în ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar contribui financiar la construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază, între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul.

Două turnuri au fost proiectate pentru fațada principală, dar numai cel de nord-vest a fost ridicat între 1511-1543. În anul 1697, turnul a fost distrus într-un incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. A trebuit însă demolat în 1763, după ce un cutremur l-a deteriorat foarte mult, fiind în pericol de prăbușire. În 1837, s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stil neogotic, pe fațada de nord, construcția fiind finalizată în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România.

În perioada reformei protestante, edificiul a deservit, pe rând, diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566, a devenit calvinistă, iar începând cu 1566, a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forța comunității romano-catolice, ca urmare a contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului, de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea preotului paroh, János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul.

De-a lungul timpului, clădirea a fost martoră la diverse momente importante: aici a fost botezat Matei Corvin, aici regina Izabella a predat însemnele regale împăratului Ferdinand I, aici a fost investit Gabriel Báthory.

Începând cu secolul al XVIII-lea, mai multe clădiri au fost construite în jurul bisericii, prăvăliile închiriate de parohie asigurând astfel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru ca biserica să nu fie ascunsă între ele. Tot atunci, portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sfântul Petru din Cluj. În schimb, parohia a fost despăgubită cu câteva terenuri, în zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă”, de pe actuala stradă Iuliu Maniu.

DESCRIERE

Clădirea este o biserică de tip navă, construită în stil gotic, cu un cor boltit în cruce pe ogive și mărginit de altare laterale. Bolta, vitraliile și sculpturile se remarcă prin specifica grandoare a catedralelor gotice. Deasupra porții de intrare există un blazon reprezentându-l pe Sfântul Mihail, sub el se află stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar și cea a Regatului Boemiei. Existența acestora se explică prin faptul că împăratul Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat construcția, era împărat roman și, în același timp, rege al Ungariei și al Boemiei.

De o importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul de sud-vest al edificiului (în dreapta intrării principale), dedicată Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost finalizat în preajma anului 1481. În interiorul capelei se păstrează cele mai importante fresce ale bisericii. Capela a fost numită după Gregorius Schleunig, un om din popor al orașului, care a trăit între 1450-1481.

Tocul ușii sacristiei, o sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, și realizat de către un meșter german. Altarul neogotic, lucrarea meșterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat în 1873, la Expoziția Mondială din Viena. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sfântul Ștefan și Sfântul Ladislau. Cele mai multe dintre frescele din secolele XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului și intervenției oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate în timpul diverselor reforme religioase, pentru a se potrivi noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete și reliefuri, dintre care au mai rămas însă foarte de puține, cele mai multe fiind distruse.

Diferitele restaurări ale bisericii au dezvăluit mai multe picturi murale, executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960, când au fost readuse la viață o parte dintre picturile secolelor XIV-XV.